- a manifesta duşmănie
- to show one's teeth.
Română-Engleză dicționar expresii. 2013.
Română-Engleză dicționar expresii. 2013.
duşmănos — DUŞMĂNÓS, OÁSĂ, duşmănoşi, oase, adj. Plin de duşmănie, de ură; ostil, răuvoitor, duşmănesc. – Duşman + suf. os. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Duşmănos ≠ prietenos Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime DUŞMĂNÓS adj. 1.… … Dicționar Român
vrăjmaş — VRĂJMÁŞ, Ă, vrăjmaşi, e, s.m. şi f., adj. 1. s.m. şi f. Duşman; inamic. 2. adj. (Despre oameni) Duşmănos, învrăjbit. ♦ Rău, crud, câinos, hain. ♦ (Despre locuri, vreme etc.) Primejdios, potrivnic; cumplit, grozav. [var.: vrăşmáş, ă s.m. şi f … Dicționar Român
venin — VENÍN, (rar) veninuri, s.n. 1. Substanţă toxică secretată (secreta) de glandele unor animale (şerpi, insecte sau arahnide) şi de unele plante ca mijloc de atac sau de apărare, ori preparată (prepara) de om (din plante otrăvitoare). ♦ fig.… … Dicționar Român
purta — PURTÁ, port, vb. I. 1. tranz. A lua, a ridica, a ţine pe cineva sau ceva în mână, în braţe etc. pentru a l transporta în altă parte; a duce. ♢ expr. A purta pe cineva pe palme = a arăta cuiva o grijă deosebită, a răsfăţa pe cineva. A purta (pe… … Dicționar Român
dinte — DÍNTE, dinţi, s.m. 1. Fiecare dintre organele osoase mici, acoperite cu un strat de smalţ, aşezate în cavitatea bucală a majorităţii vertebratelor şi servind de obicei pentru a rupe, a mesteca şi a fărâmiţa alimentele; p. restr. fiecare dintre… … Dicționar Român
mânca — MÂNCÁ, mănấnc, vb. I. tranz. 1. A mesteca un aliment în gură şi a l înghiţi; a folosi în alimentaţie, a consuma. ♢ expr. A (nu) avea ce mânca = a (nu) avea din ce trăi. A mânca pâinea cuiva = a fi în slujba cuiva; a se folosi de binefacerile… … Dicționar Român
reacredinţă — RĂU, REA, răi, rele, adj., s.n., adv. I. adj. Care are însuşiri negative; lipsit de calităţi pozitive. 1. (Adesea substantivat) Care face, în mod obişnuit, neplăceri altora. ♢ expr. Poamă rea sau soi rău = persoană cu deprinderi urâte. Rău de… … Dicționar Român
striga — STRIGÁ, strig, vb. I. I. intranz. 1. A scoate sunete puternice, ţipete; a răcni. ♦ A semnaliza ceva prin ţipete; a cere ajutor prin ţipete. 2. (Despre animale şi păsări) A scoate sunete sau zgomote caracteristice speciei. II. 1. tranz. A spune, a … Dicționar Român
sări — SĂRÍ, sar, vb. IV. intranz. I. (Despre fiinţe) 1. A se desprinde de la pământ, avântându se în sus printr o mişcare bruscă, şi a reveni în acelaşi loc; a sălta. ♦ A dansa, a ţopăi, a zburda. ♢ expr. (tranz.) Sare tontoroiul (sau drăgaica), se… … Dicționar Român